Inregistrare

Al-Mâ’idah

1. O, voi cei ce credeţi! Ţineţi-vă învoielile! Dobitoacele din turme vă sunt îngăduite vouă, în afara celor care vi s-au citit, însă neîngăduit vă este vouă vânatul în vremea pelerinajului. Dumnezeu vă porunceşte ceea ce voieşte.

2. O, voi cei ce credeţi! Nu pângăriţi însemnele lui Dumnezeu şi nici luna sfântă, nici jertfele, nici ghirlandele, nici pe cei care merg la Casa Sfântă căutând harul şi mulţumirea Domnului lor. Vânaţi, când aţi primit dezlegare. Ura faţă de cei care v-au îndepărtat de Moscheea cea Sfântă să nu vă împingă către nedreptăţi. Ajutaţi-vă unii de alţii în pioşenie şi teamă de Dumnezeu. Nu vă ajutaţi unii pe alţii în păcat şi vrăjmăşie. Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Aprig la pedeapsă.

3. Iată ceea ce vă este oprit: mortăciunea, sângele, carnea de porc, dobitocul jertfit altuia decât lui Dumnezeu, dobitocul înăbuşit, cel mort de lovitură, de căzătură, ori de împunsătură, ori cel sfâşiat de fiară, în afară de cel pe care aţi mai avut vreme să-l tăiaţi, precum şi cel care a fost jertfit idolilor. După cum vă este oprit să ghiciţi soarta cu săgeţi, căci aceasta este stricăciune. Nenorocire, astăzi, celor care s-au lepădat de legea voastră! Nu vă temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! Astăzi am desăvârşit Legea voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi v-am dat Islamul ca lege. Pentru cel care de foame, va fi silit să mănânce bucate oprite fără să vrea să săvârşească vreun păcat, Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

4. Ei te vor întreba ce le este îngăduit: Spune: “Toate cele bune vă sunt îngăduite.” Asupra celor prinse vouă de păsările de pradă îmblânzite pe care le-aţi învăţat aşa cum v-a învăţat Dumnezeu, amintiţi numele lui Dumnezeu! Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Grabnic la socoteală.

5. Astăzi, toate cele bune vă sunt îngăduite vouă. Mâncarea celor cărora le-a fost dată Cartea vă este îngăduită vouă, după cum şi mâncarea voastră le este îngăduită lor. Vă este îngăduit să vă luaţi ca soţii femei credincioase şi cinstite, precum şi femei cinstite, dintr-un popor căruia Cartea i-a fost dată înaintea voastră, dacă le-aţi dat dota ca nişte bărbaţi cinstiţi şi nu ca nişte desfrânaţi ori luători de ţiitoare. Deşarte vor fi faptele oricui se leapădă de credinţă, iar în Viaţa de Apoi va fi printre cei pierduţi.

6. O, voi cei ce credeţi! Când vă ridicaţi la rugăciune: spălaţi-vă feţele şi mâinile până la coate. Frecaţi-vă capetele şi picioarele până la călcâie. Dacă aveţi vreo necurăţenie, curăţaţi-vă. Dacă sunteţi bolnavi ori în călătorie, dacă vreunul dintre voi vine de la locul tăinuit, dacă v-aţi atins de femei şi nu veţi găsi apă, atunci folosiţi nisip curat cu care vă veţi şterge feţele şi mâinile voastre. Dumnezeu nu vrea să vă împovăreze, ci El vrea să vă curăţească şi să desăvârşească harul Lui în voi. Poate veţi mulţumi!

7. Amintiţi-vă de harul lui Dumnezeu asupra voastră şi de legământul încheiat cu voi, când aţi spus: “Am auzit şi ne supunem!” Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Ştiutor al lăuntrului inimilor.

8. O, voi cei ce credeţi! Fiţi drepţi ca martori înaintea lui Dumnezeu, arătând dreptatea. Ura faţă de un popor să nu vă împingă la nedreptăţi. Fiţi drepţi! Dreptatea este mai aproape de pioşenie. Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce faceţi!

9. Dumnezeu făgăduieşte celor care cred şi săvârşesc fapte bune iertare şi o mare răsplată.

10. Cei care nu cred şi socot semnele Noastre minciuni, vor fi soţii Iadului.

11. O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-vă de harul lui Dumnezeu asupra voastră. Când un popor îşi întinde mâinile asupra voastră El îi îndepărtează mâinile de la voi. Temeţi-vă de Dumnezeu! Credincioşii să se încredinţeze lui Dumnezeu!

12. Dumnezeu a încheiat un legământ cu fiii lui Israel. Noi am ridicat douăsprezece căpetenii dintre ei. Dumnezeu spuse: “Eu sunt cu voi: dacă vă săvârşiţi rugăciunea, dacă daţi milostenie, dacă credeţi în trimişii Mei şi îi sprijiniţi, dacă îi daţi lui Dumnezeu un frumos împrumut, atunci Eu voi şterge relele voastre şi vă voi lăsa să intraţi în Grădinile pe sub care curg râuri.” Cel, dintre voi, care, după aceasta, va fi necredincios, va rătăci departe de calea cea dreaptă.

13. Fiindcă ei au încălcat legământul, Noi i-am blestemat şi le-am împietrit inimile. Ei răstălmăcesc Cuvintele pogorâte şi dau uitării o parte din ceea ce le-a fost amintit. Tu întotdeauna vei descoperi trădarea lor, în afara puţinora dintre ei. Îngăduie-le şi iartă-le lor! Dumnezeu îi iubeşte pe făptuitorii de bine.

14. De asemenea, Noi am primit legământul celor care spun: “Noi suntem nazareeni!” Însă pentru că ei au dat uitării o parte din ceea ce le-a fost amintit, Noi am iscat între ei vrăjmăşia şi ura până în Ziua Învierii. Dumnezeu le va da ştire de ceea ce au făptuit.

15. O, popor al Cărţii! Trimisul Nostru a venit la voi ca să vă lămurească multe din cele ce ascundeaţi din Carte, trecând peste multe altele. Lumină şi limpede Carte v-au venit de la Dumnezeu!

16. Dumnezeu călăuzeşte pe căile Păcii pe cei care caută să-i placă Lui. El i-a scos din întunecimi către lumină, cu îngăduinţa Sa, şi îi călăuzeşte pe dreaptă cale.

17. Cei care spun: “Dumnezeu este Cristos, fiul Mariei”, sunt tăgăduitori. Spune: “Cine s-ar putea împotrivi lui Dumnezeu dacă ar vrea să-l nimicească pe Cristos, fiul Mariei, precum şi pe mama sa şi pe toţi de pe pământ?” A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului şi a ceea ce se află între ele. El creează ceea ce voieşte. Dumnezeu asupra tuturor are putere.

18. Evreii şi nazareenii au spus: “Noi suntem fiii lui Dumnezeu, cei îndrăgiţi de El.” Spune-le: “De ce, atunci, vă pedepseşte pentru păcatele voastre? Voi nu sunteţi decât nişte oameni printre făpturile Sale. El iartă cui voieşte şi osândeşte pe cine voieşte.” A Lui este împărăţia cerurilor şi a pământului şi a ceea ce se află între ele. Întru El este devenirea.

19. O, popor al Cărţii! Trimisul Nostru a venit la voi ca să vă lămurească, după o lipsă a trimişilor, ca să nu spuneţi: “Nu ne-a venit nici un vestitor şi nici un predicator!” Iată că v-a venit însă un vestitor, un predicator! Dumnezeu este Atotputernic.

20. Când Moise spuse poporului său: “O, popor al meu! Amintiţi-vă de harul lui Dumnezeu asupra voastră, atunci când El a ridicat dintre voi profeţi, atunci când El a ridicat dintre voi regi! El v-a dăruit ceea ce nimănui dintre lumi n-a mai dăruit!

21. O, popor al meu! Intraţi în ţinutul sfânt pe care Dumnezeu vi l-a scris vouă, nu vă întoarceţi pe urmele voastre, căci de vă veţi întoarce, veţi fi pierduţi.”

22. Ei spuseră: “O, Moise! Un popor de viteji locuieşte în acest ţinut. Noi nu vom intra, până când nu vor ieşi ei. Dacă ies ei, atunci vom intra noi.”

23. Doi bărbaţi dintre ei care se temeau de Dumnezeu şi asupra cărora Dumnezeu pogorâse harul Său, spuseră: “Intraţi asupra lor pe poartă! Dacă veţi intra, îi veţi birui. Încredinţaţi-vă lui Dumnezeu, dacă sunteţi credincioşi!”

24. Ei spuseră: “O, Moise! Nu vom intra nicidecum, cât vor fi ei acolo. Du-te tu şi Domnul tău şi luptaţi-vă voi, iar noi vom sta aici.”

25. Moise spuse: “Domnul meu! Eu nu am putere decât asupra mea şi a fratelui meu. Desparte-ne de acest popor stricat.”

26. El spuse: “Ţinutul acesta le va fi oprit vreme de patruzeci de ani cât vor rătăci pe pământ. Nu te necăji pentru un popor stricat.”

27. Povesteşte întru tot Adevărul istoria celor doi fii ai lui Adam: fiecare îşi aduse ofranda sa: a celui dintâi fu primită, iar a celuilalt nu fu primită. El spuse atunci: “Te voi ucide!” Cel dintâi spuse: “Dumnezeu primeşte doar de la cei temători.

28. Dacă tu îţi întinzi mâna asupra mea ca să mă ucizi, eu nu îmi voi întinde mâna asupra ta ca să te ucid. Eu mă tem de Dumnezeu, Domnul lumilor.

29. Vreau să iei asupra ta păcatul meu şi păcatul tău şi să fii printre soţii Focului.” Aceasta va fi răsplata celor nedrepţi.

30. Sufletul îl împinse însă să-şi ucidă fratele. El îl ucise, devenind astfel dintre cei pierduţi.

31. Dumnezeu trimise un corb să scurme pământul ca să-i arate cum să ascundă leşul fratelui său. El spuse: “Vai mie! Oare nu am putinţa ca să fiu ca acest corb şi să ascund leşul fratelui meu?” Şi astfel deveni dintre cei căitori.

32. De aceea am scris fiilor lui Israel: “Cel care a ucis un om care nu a ucis niciodată, care nu a semănat stricăciune pe pământ, este socotit ca şi cum ar fi ucis întreaga omenire, iar cel care a salvat un singur om este socotit ca şi cum ar fi salvat întreaga omenire.” Deşi trimişii Noştri au venit la ei cu dovezi vădite, mulţi dintre ei au fost apoi necumpătaţi pe pământ.

33. Aceasta va fi răsplata celor care duc război împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, precum şi răsplata celor care seamănă stricăciunea pe pământ: toţi vor fi ucişi ori răstigniţi, ori li se vor tăia mâna şi piciorul în curmeziş ori vor fi alungaţi din ţară. Aceasta va fi soarta lor: în Viaţa de Acum au ruşinea şi în Viaţa de Apoi, de o osândă cumplită, vor avea parte,

34. afară de cei care se vor căi înainte de a cădea sub stăpânirea voastră. Să ştiţi că Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

35. O, voi cei ce credeţi! Temeţi-vă de Dumnezeu! Căutaţi calea către El! Luptaţi pentru calea Sa! Poate veţi fi fericiţi!

36. Dacă cei care tăgăduiesc ar avea totul de pe pământ şi încă pe atât şi l-ar da ca răscumpărare ca să scape de osânda din Ziua Învierii, nimic nu va fi primit de la ei, ci, de o osândă dureroasă, vor avea parte.

37. Ei vor voi să iasă din Foc, însă nu vor ieşi, căci, de o osândă neostoită, vor avea parte.

38. Tăiaţi mâinile hoţului şi ale hoaţei: aceasta va fi o răsplată pentru ceea ce au săvârşit şi o pedeapsă de la Dumnezeu. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

39. Către cel care se căieşte după păcat şi se îndreaptă, Dumnezeu se întoarce. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

40. Nu ştii că a lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului? El osândeşte pe cine voieşte şi iartă pe cine voieşte. El este Atotputernic.

41. O, trimisule! Nu te mâhni pentru cei care se grăbesc către tăgadă şi nici pentru cei care spun cu gurile lor: “Noi credem!”, pe când inimile lor nu cred şi nici pentru acei care, evrei fiind, îşi apleacă urechea la minciună, şi nici pentru cei care-i ascultă pe unii care nu au venit la tine. Ei răstălmăcesc Cuvintele pogorâte. Ei spun: “Dacă aceasta v-a fost dat, luaţi-l, de nu, băgaţi de seamă!” Nimic nu veţi putea înaintea lui Dumnezeu ca să-l apăraţi pe cel pe care Dumnezeu vrea să-l aţâţe la neascultare: aceştia sunt cei cărora Dumnezeu nu vrea să le cureţe inimile. În Viaţa de Acum au ruşinea şi în Viaţa de Apoi, de o osândă cumplită, vor avea parte.

42. În ceea ce îi priveşte pe cei care îşi pleacă urechea la minciună şi pe cei care mănâncă cele oprite, fie judecă între ei, fie întoarce-le spatele, când vin la tine. Dacă le vei întoarce spatele, nu te vor păgubi cu nimic. Dacă îi judeci, atunci judecă-i cu dreptate. duţi.

43. Cum să te ia ei însă judecător? Ei au Tora cu judecata lui Dumnezeu, însă ei s-au întors de la ea. Aceştia nu sunt credincioşi.

44. Noi am pogorât Tora drept călăuzire şi Lumină. După ea, profeţii care s-au supus lui Dumnezeu îi judecă pe evrei, precum şi rabinii şi savanţii cărora li s-a dat Cartea în păstrare şi asupra căreia sunt martori. Nu vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine! Nu vindeţi semnele Mele pe preţ de nimic. Cei care nu judecă după ceea ce a pogorât Dumnezeu, aceştia sunt tăgăduitori.

45. Noi le-am scris în Tora: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte. Talionul este şi pentru răni. Cel care îşi părăseşte cu mărinimie acest drept va căpăta iertarea greşelilor sale. Cei care nu judecă după ceea ce a pogorât Dumnezeu, aceştia sunt nedrepţi.

46. Noi l-am trimis, pe urmele lor, pe Iisus, fiul Mariei, ca să întărească cele dinaintea lui din Tora. Noi i-am dăruit Evanghelia drept călăuzire şi Lumină ca să întărească cele dinaintea lui din Tora: călăuzire şi predică pentru cei temători.

47. Oamenii Evangheliei să judece după ceea ce Dumnezeu a pogorât. Cei care nu judecă după ceea ce a pogorât Dumnezeu sunt stricaţi.

48. (48) Noi ţi-am pogorât ţie Cartea întru Adevăr, întărind Cartea dinaintea ei şi păzind-o. Judecă între ei după ceea ce a pogorât Dumnezeu! Nu urma poftelor lor, îndepărtându-te de la Adevărul pe care l-ai primit. Noi am hotărât fiecăruia dintre voi o lege şi un drum. Dacă Dumnezeu ar fi vrut, ar fi făcut din voi o singură adunare, însă El a vrut să vă pună la încercare prin darul ce vi l-a făcut. Întreceţi-vă unii cu alţii în cele bune. Întoarcerea voastră, a tuturor, va fi la Dumnezeu, iar El vă va înştiinţa atunci de ce vă învrăjbeaţi.

49. Judecă între ei, după ceea ce a pogorât Dumnezeu, nu urma poftelor lor! Fereşte-te de ei ca să nu te ispitească de la ceea ce Dumnezeu ţi-a pogorât ţie! Dacă îţi întorc spatele, să ştii că Dumnezeu vrea să-i lovească pentru unele păcate. Mulţi oameni sunt stricaţi.

50. Ei caută judecarea neştiinţei? Cine este mai bun judecător decât Dumnezeu pentru un popor care crede cu tărie?

51. O, voi cei ce credeţi! Nu vi-i luaţi oblăduitori pe evrei, ori pe nazareeni, căci ei unii altora sunt oblăduitori. Cel, dintre voi, care îi ia oblăduitori, este de-al lor. Dumnezeu nu călăuzeşte poporul nedrept.

52. Îi vezi pe cei care au boala în inimi cum se grăbesc către ei spunând: “Ne este teamă că vom fi loviţi de soartă.” Dumnezeu poate da biruinţa prin porunci de la El. Le va părea rău atunci pentru gândurile lor tăinuite.

53. Credincioşii spun: “Cei care se jură pe Dumnezeu în jurămintele lor solemne sunt cu voi?” Faptele le vor fi zadarnice şi ei se vor trezi pier

54. O, voi cei ce credeţi! Cine, dintre voi, se leapădă de credinţa lui... Dumnezeu va aduce alţi oameni pe care îi va iubi şi care Îl vor iubi. Ei vor fi smeriţi în faţa credincioşilor, mândri în faţa tăgăduitorilor. Ei se vor lupta pentru calea lui Dumnezeu şi nu se vor teme de ponegrirea niciunui ponegritor. Acesta este harul lui Dumnezeu din care dăruieşte cui voieşte. Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.

55. Oblăduitorii voştri sunt Dumnezeu şi trimisul Său, precum şi cei care cred săvârşindu-şi rugăciunea, dând milostenie, îngenunchind.

56. Cei care îi iau oblăduitori pe Dumnezeu, pe trimisul Său şi pe credincioşi sunt în tabăra lui Dumnezeu. Ei vor fi biruitori!

57. O, voi cei ce credeţi! Nu vă luaţi oblăduitori dintre cei care iau legea voastră în zeflemea şi batjocură, dintre cei cărora Cartea le-a fost dată înaintea voastră şi dintre tăgăduitori. Temeţi-vă de Dumnezeu, de sunteţi credincioşi!

58. Ei iau chemarea voastră la rugăciune în zeflemea şi batjocură. Şi aceasta, pentru că sunt un popor ce nu pricepe.

59. Spune: “O, oameni ai Cărţii! Oare voi ne învinuiţi doar pentru că şi noi credem în Dumnezeu, în ceea ce a fost pogorât asupra noastră şi în ceea ce a fost pogorât înainte? Cei mai mulţi dintre voi sunt stricaţi!”

60. Spune: “Să vă vestesc că răsplata de la Dumnezeu va fi mult mai rea?” Dumnezeu i-a prefăcut în maimuţe şi în porci pe cei care i-a blestemat, pe cei asupra cărora s-a mâniat şi pe cei care s-au închinat lui Taghut. Aceştia sunt cei care se află în cel mai rău loc: ei sunt cei mai rătăciţi de la calea cea dreaptă.

61. Atunci când vin la voi, ei spun: “Noi credem!” Ei vin însă cu tăgadă şi pleacă cu ea. Dumnezeu ştie prea bine ceea ce tăinuiesc!

62. Tu îi vezi pe mulţi dintre ei grăbindu-se spre păcat, vrăjmăşie şi corupţie. Ce rău este ceea ce fac!

63. De ce rabinii şi savanţii lor nu-i opresc de la a mai păcătui cu vorba şi de la desfrânare? Ce rău este ceea ce făptuiesc!

64. Evreii spun: “Dumnezeu este strâns la mână!” Mâinile lor să fie strânse şi blestemaţi să fie pentru vorbele lor. Nu! Mâinile Sale sunt larg deschise, dăruind cui voieşte. Ceea ce a fost pogorât asupra ta, de la Domnul tău, măreşte multora dintre ei ticăloşia şi tăgada. Noi am aruncat între ei vrăjmăşia şi ura până în Ziua Învierii... De fiece dată când aprind focul războiului, Dumnezeu îl stinge. Ei seamănă stricăciunea pe pământ, iar Dumnezeu nu-i iubeşte pe stricători.

65. Dacă oamenii Cărţii ar crede şi s-ar teme, Noi le-am şterge relele lor şi i-am lăsa să intre în Grădinile Plăcerii.

66. Dacă ar păzi Tora, Evanghelia şi ceea ce le-a fost pogorât de la Domnul lor, ar mânca din ceea ce este deasupra lor şi din ceea ce este sub picioarele lor. Printrei ei sunt oameni cumpătaţi, însă cei mai mulţi săvârşesc rele.

67. O, trimisule! Propovăduieşte ceea ce ţi-a fost pogorât ţie de la Domnul tău. Dacă nu faci astfel, tu nu vesteşti solia Sa. Dumnezeu te va ocroti de oameni. Dumnezeu nu călăuzeşte un popor de tăgăduitori.

68. Spune: “O, oameni ai Cărţii! Voi nu vă sprijiniţi pe nimic câtă vreme nu păziţi Tora, Evanghelia şi ceea ce v-a fost pogorât de la Domnul vostru.” Ceea ce ţi-a fost pogorât ţie de la Domnul tău a mărit multora dintre ei ticăloşia şi tăgada. Nu te mâhni pentru un popor de tăgăduitori.

69. Cei care cred, evrei, sabeeni şi nazareeni, oricine crede în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi şi face fapte bune, nu vor cunoaşte teamă şi nu vor fi mâhniţi.

70. Noi am încheiat legăminte cu fiii lui Israel şi le-am trimis profeţi. Ori de câte ori le-a venit un trimis cu ceea ce nu era pe plac sufletelor lor, pe unii trimişi i-au socotit mincinoşi, pe alţii i-au ucis.

71. Ei au socotit că nu le va veni nici o nenorocire, însă au orbit şi au surzit. Dumnezeu s-a întors apoi către ei, însă mulţi dintre ei tot orbi şi surzi au rămas. Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiesc.

72. Cei care spun: “Dumnezeu este Cristos, fiul Mariei” sunt tăgăduitori, căci Cristos spuse: “O, fii ai lui Israel! Închinaţi-vă lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru.” Dumnezeu le opreşte Raiul celor care-i alătură pe alţii lui Dumnezeu. Limanul lor va fi Focul. Cei nedrepţi nu au ajutoare.

73. Cei care spun: “Dumnezeu este al treilea din trei” sunt tăgăduitori. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul. Dacă nu se leapădă de ceea ce spun, o osândă dureroasă îi va atinge pe cei care tăgăduiesc dintre ei.

74. Nu se vor întoarce la Dumnezeu? Nu-i vor cere iertare? Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

75. Cristos, fiul Mariei, nu a fost decât un trimis. Şi alţi trimişi au mai fost înaintea sa. Mama sa a fost o femeie dreaptă. Amândoi mâncau bucate. Vezi cum le lămurim Noi semnele, însă îi vezi cum se întorc cu spatele?

76. Spune: “Vă închinaţi, afară de Dumnezeu, celui ce nu vă poate nici păgubi şi nici folosi?” Dumnezeu! El este Auzitorul, Ştiutorul.

77. Spune: “O, oameni al Cărţii! Nu exageraţi în legea voastră! Adevărul şi numai Adevărul! Nu urmaţi poftelor unui popor care s-a rătăcit odinioară şi care a rătăcit pe mulţi de la calea cea dreaptă.”

78. Cei care, dintre fiii lui Israel, au fost tăgăduitori, au fost blestemaţi de limba lui David, de cea a lui Iisus, fiul Mariei, căci au fost neascultători şi au încălcat legea şi

79. nu-şi puneau unii altora oprelişti asupra faptelor urâte ce le săvârşeau. Ce rău este ceea ce făptuiau!

80. Îi vei vedea pe mulţi dintre ei făcând legăminte cu tăgăduitorii. Răul săvârşit de ei este atât de mare încât Dumnezeu se va mânia asupra lor şi vor veşnici în osândă.

81. Dacă ar fi crezut în Dumnezeu, în trimis şi în ceea ce i-a fost pogorât, ei nu şi-ar fi luat oblăduitori dintre tăgăduitori, însă mulţi dintre ei sunt stricaţi.

82. Tu vei afla că cei mai aprigi oameni în duşmănie faţă de credincioşi sunt evreii şi închinătorii la idoli şi vei afla că cei mai apropiaţi lor în prietenie sunt cei care spun: “Noi suntem nazareeni!”, căci vei afla printre ei preoţi şi călugări care nu vor fi plini de trufie.

83. Vei vedea ochii lor plini de lacrimi când aud ceea ce i-a fost pogorât trimisului, căci ei recunosc Adevărul în el. Ei spun: “Domnul nostru! Noi credem! Scrie-ne printre cei care mărturisesc!

84. De ce nu am crede în Dumnezeu şi în Adevărul ce ne-a venit? De ce nu am vrea ca Domnul nostru să ne lase să intrăm cu cei drepţi?”

85. Dumnezeu le va dărui pentru spusele lor Grădini pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Aceasta este răsplata făptuitorilor de bine.

86. Cei care tăgăduiesc, cei care socotesc semnele Noastre minciuni, aceştia vor fi soţii Iadului.

87. O, voi cei ce credeţi! Nu opriţi bunătăţile pe care Dumnezeu vi le-a îngăduit. Nu fiţi călcători de lege. Dumnezeu nu-i iubeşte pe călcătorii de lege.

88. Mâncaţi ceea ce Dumnezeu v-a dăruit ca îngăduit şi bun. Temeţi-vă de Dumnezeu în care credeţi!

89. Dumnezeu nu vă va lua în nume de rău o vorbă necugetată din jurămintele voastre, însă vă va lua în nume de rău pentru jurămintele voastre prin care vă legaţi. Iertarea va fi să hrăniţi zece sărmani — din cei pe care, obişnuit, casa voastră îi hrăneşte — ori să-i înveşmântaţi, ori de nu, să sloboziţi un rob. Un post de trei zile va fi cerut oricui nu are putinţa de a săvârşi astfel. Aceasta este iertarea pentru jurămintele voastre, când aţi jurat. Ţineţi-vă însă jurămintele! Aşa vă lămureşte Dumnezeu vouă semnele Sale. Poate veţi mulţumi!

90. O, voi cei ce credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele înălţate şi săgeţile de ghicit sunt o întinare şi o lucrare a Diavolului. Feriţi-vă de ele! Poate veţi fi fericiţi!

91. Diavolul vrea să işte printre voi vrăjmăşie şi ură prin vin şi jocuri de noroc. El vrea să vă oprească de la amintirea lui Dumnezeu şi a rugăciunii. Nu vă veţi abţine, oare?

92. Daţi-i ascultare lui Dumnezeu! Daţi-i ascultare trimisului! Băgaţi de seamă! De întoarceţi spatele, să ştiţi că asupra trimisului Nostru stă doar înştiinţarea cea desluşită.

93. Nici o vină nu se va face celor care cred şi fac binele pentru ceea ce au mâncat, dacă se tem de Dumnezeu, cred şi fac binele, apoi iar se tem de Dumnezeu şi cred, apoi iar se tem de Dumnezeu şi fac binele. Dumnezeu îi iubeşte pe făptuitorii de bine.

94. O, voi cei ce credeţi! Dumnezeu vă va pune la încercare cu vânatul pe care mâinile şi suliţele voastre l-au doborât. Dumnezeu îl va cunoaşte astfel pe cel care se teme de El în taină. Cel care calcă apoi legea, de o osândă dureroasă, va avea parte.

95. O, voi cei ce credeţi! Nu ucideţi vânatul în vremea pelerinajului. Cel care, voit, va ucide vânatul, va trimite ca jertfă la Ka’ba, ca despăgubire, un dobitoc din turma sa pe măsura vânatului ucis, după judecata a doi bărbaţi cinstiţi şi drepţi dintre voi. O altă îndreptare se face hrănind un sărman ori postind aşa încât cel care a greşit să guste urmările faptei sale. Dumnezeu iartă cele trecute, însă se va răzbuna pe cel care cade iarăşi în greşeală. Dumnezeu este Puternic, Stăpân al Răzbunării.

96. Vânatul mării şi bucatele ei vă sunt îngăduite: este o desfătare pentru voi şi pentru călători. Vânatul uscatului vă este oprit în vremea pelerinajului.Temeţi-vă de Dumnezeu la care veţi fi adunaţi!

97. Dumnezeu a făcut Ka’ba lăcaş sfânt înălţat pentru oameni, precum şi luna sfântă, jertfa, ghirlandele. Aceasta ca să ştiţi că Dumnezeu cunoaşte cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Atotcunoscător.

98. Să ştiţi că Dumnezeu este Aprig la pedeapsă, după cum Dumnezeu este şi Iertător, Milostiv.

99. Asupra trimisului este doar înştiinţarea cea desluşită. Dumnezeu cunoaşte ceea ce arătaţi şi ceea ce ascundeţi.

100. Spune: “Răul şi binele nu sunt asemenea, chiar dacă mulţimea răului vă place. Voi cei dăruiţi cu minte, temeţi-vă de Dumnezeu! Poate veţi fi fericiţi!

101. O, voi cei ce credeţi! Nu întrebaţi despre lucruri care v-ar păgubi dacă v-ar fi arătate. Dacă întrebaţi despre ele când este pogorât Coranul, vă vor fi lămurite. Dumnezeu, atunci, vi le va îngădui. Dumnezeu este Iertător, Blând.

102. Înaintea voastră, un popor a întrebat despre ele şi astfel a căzut în tăgadă.

103. Dumnezeu n-a statornicit nimic despre Bahira, Sa’iba, Wasila, Hami. Tăgăduitorii au născocit minciuni asupra lui Dumnezeu, căci mulţi dintre ei nu pricep nimic.

104. Când li se spune: “Veniţi la aceea ce Dumnezeu a pogorât şi la trimis”, ei spun: “Ne este de ajuns aceea în care i-am aflat pe taţii noştri.” Şi dacă taţii lor nu ştiau nimic? Şi dacă ei nu erau călăuziţi?

105. O, voi cei ce credeţi! Voi sunteţi răspunzători de voi înşivă. Cel care este rătăcit nu vă poate păgubi cu nimic, de sunteţi bine călăuziţi. Cu toţii sunteţi sortiţi să vă întoarceţi la Dumnezeu. Dumnezeu vă va da ştire de ceea ce aţi făcut.

106. O, voi cei ce credeţi! Când moartea vine la unul dintre voi, doi oameni drepţi, aleşi dintre ai voştri, să fie chemaţi ca martori în clipa mărturisirii ori doi străini dacă sunteţi în călătorie şi urgia morţii vă prinde pe negândite — voi le veţi cere apoi socoteală după rugăciune. Dacă vă îndoiţi de ei, îi veţi pune să jure pe Dumnezeu: “Noi nu vom scoate arginţi de aici, chiar de-ar fi pentru o rudă. Noi nu ascundem mărturia înaintea lui Dumnezeu, căci altfel am fi dintre cei care păcătuiesc.”

107. Dacă se dezvăluie că cei doi martori sunt vinovaţi de păcat, alţi doi şi mai drepţi, luaţi dintre cei care au fost nedreptăţiţi, le vor lua locul. Amândoi vor jura pe Dumnezeu: “Mărturia noastră este mai dreaptă decât a celorlalţi doi. Noi nu suntem călcători de lege, căci altminterea vom fi dintre cei nedrepţi.”

108. Astfel va fi mai sigur că vor aduce o mărturie în chip adevărat, de teamă să nu le fie respinse jurămintele lor după ce le-au rostit. Temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi! Dumnezeu nu-i călăuzeşte pe cei stricaţi.

109. Dumnezeu va spune în Ziua când îi va aduna pe trimişi. “Ce vi s-a răspuns?” Ei vor spune: “Nu avem nici o ştiinţă. Doar Tu eşti Cunoscător al Tainelor”

110. Dumnezeu va spune: “O, Iisus, fiul Mariei! Aminteşte-ţi de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale. Eu te-am întărit cu duhul sfinţeniei. Din leagăn, tu vorbeai oamenilor ca un bătrân.” Eu te-am învăţat Cartea, înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. Tu ai făcut din noroi un chip de pasăre. Ai suflat asupră-i şi deveni pasăre, cu îngăduinţa Mea! I-ai tămăduit pe mut şi pe lepros, cu îngăduinţa Mea! Ai sculat morţii, cu îngăduinţa Mea! Eu i-am îndepărtat de la tine pe fiii lui Israel! Când le-ai adus dovezi vădite, cei tăgăduitori dintre ei au spus: “Nu este decât o vrajă vădită!”

111. Eu am dezvăluit apostolilor: “Credeţi în Mine şi în trimisul Meu.” Ei spuseră: “Credem! Fii martor că suntem supuşi!”

112. Apostolii au spus: “O, Iisus, fiul Mariei, Domnul tău ne poate pogorî nouă o masă din cer?” El spuse: “Temeţi-vă de Dumnezeu, de sunteţi credincioşi!”

113. Ei au spus: “Noi vrem să mâncăm de pe ea ca inimile noastre să se liniştească. Vrem să fim siguri că tu ne-ai spus adevărul, iar noi suntem dintre martori.”

114. Iisus, fiul Mariei spuse: “Dumnezeule, Domnul nostru! Din cer, pogoară-ne nouă o masă! Va fi pentru noi un ospăţ, de la cel dintâi până la cel de pe urmă dintre noi, şi un semn venit de la Tine. Dă-ne nouă cele trebuincioase traiului, căci Tu eşti prea-bunul Înzestrător.”

115. Dumnezeu spuse: “Eu vă voi pogorî-o vouă şi Eu voi osândi, cu o osândă pe care n-a mai cunoscut-o niciuna dintre lumi, pe cel dintre voi care va tăgădui după aceasta.”

116. Dumnezeu spuse: “O, Iisus, fiu al Mariei! Tu ai spus oamenilor: Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei mai presus de Dumnezeu?” Iisus spuse: “Mărire Ţie! Eu nu pot mărturisi ceea ce nu am căderea să spun. Tu ai fi ştiut, dacă aş fi spus. Tu ştii ce este în mine, însă eu nu ştiu ce este în Tine. Tu, eşti Cunoscător al Tainelor.

117. Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit să spun: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru!” Eu lor le-am fost martor cât am stat cu ei, iar după ce m-ai chemat la Tine, Tu eşti Cel ce îi păzeşti, căci Tu eşti Martor asupra tuturor lucrurilor.

118. Dacă îi osândeşti..., ei sunt robii Tăi! Dacă le ierţi lor..., Tu eşti Puternic, Înţelept.”

119. Dumnezeu spuse: “Aceasta este ziua când dreptăciunea le este de folos celor drepţi: ei vor veşnici în Grădinile pe sub care curg râuri.” Dumnezeu este mulţumit de ei şi ei sunt mulţumiţi de El. Acesta este câştigul cel mare!

120. A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului şi ceea ce se află între ele. Dumnezeu este Atotputernic!