Inregistrare

An-Nisâ’

1. Voi, oameni! Temeţi-vă de Domnul vostru care v-a creat dintr-un singur suflet, din care a creat şi perechea, apoi din amândoi a răspândit mulţime de bărbaţi şi femei.Temeţi-vă de Dumnezeu asupra căruia vă întrebaţi şi cinstiţi pântecele ce v-au purtat, căci Dumnezeu veghează asupra voastră.

2. Daţi orfanilor ceea ce este al lor. Să nu schimbaţi binele pe rău! Nu le mâncaţi averile lor în locul a lor voastre, căci acesta este greu păcat.

3. Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu orfanii, luaţi-vă soţii după cum vă va plăcea, două ori trei ori patru femei. Dacă vă este teamă că nu veţi fi drepţi cu ele, luaţi-vă o singură femeie ori pe cele stăpânite de dreapta voastră. Aşa vă va fi mai uşor vouă, dacă nu puteţi ţine o casă mare.

4. Daţi-le femeilor voastre dota de bună voie, însă dacă ele sunt atât de bune pentru a vă lăsa o parte, mâncaţi-o sănătoşi.

5. Nu daţi neghiobilor bunurile pe care Dumnezeu vi le-a rânduit vouă pentru trai. Daţi-le cele trebuincioase traiului din aceste bunuri, daţi-le cu ce să se înveşmânte şi spuneţi-le cuvinte cuviincioase!

6. Puneţi-i la încercare pe orfani când au ajuns la vârsta împlinirii. Dacă descoperiţi la ei o judecată sănătoasă, înapoiaţi-le bunurile. Nu mâncaţi aceste bunuri cu lăcomie şi risipă înainte ca ei să se facă mari. Bogatul să se ferească a se atinge de ele. Săracul să mănânce cu cumpătare. Când le înapoiaţi bunurile, luaţi-vă martori, însă Dumnezeu este de ajuns ca să ţină socoteală tuturor.

7. Bărbaţilor li se cuvine o parte din ceea ce părinţii şi rudele lor au lăsat, după cum şi femeilor li se cuvine o parte din ceea ce părinţii şi rudele lor au lăsat, fie că este mult, fie că este puţin, partea este hotărâtă.

8. Daţi, de asemenea, o parte rudelor, orfanilor şi sărmanilor care sunt de faţă la împărţire şi spuneţi-le cuvinte cuviincioase.

9. Să le fie frică celor care-ar putea lăsa, în urma lor, copii fără de ocrotire. Să le fie frică pentru ei! Să se teamă de Dumnezeu şi să rostească un cuvânt drept!

10. Cei care pe nedrept mănâncă averea orfanilor, ei foc înghit în burţile lor: curând vor cădea în Groapa cu jar.

11. Cât despre copiii voştri, Dumnezeu vă porunceşte să-i daţi băiatului cât la două fete. Dacă fetele sunt mai multe de două, două treimi din moştenire sunt ale lor, iar dacă nu este decât una, jumătate este a ei. Dacă a avut un copil, o şesime din moştenire este a fiecăruia dintre părinţii lui. Dacă nu are copii, părinţii lui îl vor moşteni: o treime este a mamei lui. Dacă are fraţi, o şesime este a mamei lui, după ce-i vor fi fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile. Voi nu ştiţi care dintre părinţi ori fii vă vor fi mai aproape întru ajutor. Aceasta este obligaţia hotărâtă de Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutorul, Înţeleptul.

12. Dacă soţiile voastre nu au avut copii, jumătate din aceea ce v-au lăsat este a voastră. Dacă au un copil, un sfert din ceea ce v-au lăsat este al vostru, după ce le vor fi fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile. Dacă voi nu aveţi copii, un sfert din ceea ce aţi lăsat va fi al soţiilor voastre. Dacă aveţi un copil, o optime din ceea ce aţi lăsat este a lor, după ce vă vor fi fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile. Dacă un bărbat ori o femeie nu are nici părinţi şi nici copii, şi lasă o moştenire, atunci dacă are un frate ori o soră, o şesime va fi a fiecăruia dintre ei. Dacă are mai mulţi, îşi vor împărţi între ei a treia parte din moştenire, după ce îi vor fi fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile fără ca cineva să fi fost păgubit. Aceasta este porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutorul, Blândul.

13. Acestea sunt hotarele lui Dumnezeu: cel care dă ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său va fi lăsat să intre în Grădinile pe sub care curg râuri, unde va veşnici. Aceasta este izbânda cea mare!

14. Cel care nu dă ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său şi care calcă hotarele Sale va fi aruncat în Foc, unde va veşnici. El, de o osândă ruşinoasă, va avea parte.

15. Chemaţi patru martori dintre voi împotriva acelora dintre femeile voastre care au săvârşit o faptă neruşinată. Dacă ei depun mărturie, atunci închideţi-le în case până la moarte, dacă nu le va da Dumnezeu nici o putinţă de scăpare.

16. Dacă cei doi care au săvârşit aceasta sunt dintre voi, puneţi-i la cazne! Dacă se căiesc şi se îndreaptă, lăsaţi-i, căci Dumnezeu este De-căinţă-primitorul, Milostivul.

17. De nimeni altcineva decât de Dumnezeu ţine să primească, doară, căinţa celor care au săvârşit răul din neştiinţă şi care se căiesc pe dată. Şi de aceea, Dumnezeu le primeşte căinţa. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

18. Căinţa nu le este primită însă celor care săvârşesc rele şi care, doar atunci când moartea vine la unul dintre ei, acesta va spune: “Eu mă căiesc acum!” Şi nici celor care mor tăgăduitori! Acestora le-am pregătit dureroasă osândă.

19. O, voi cei ce credeţi! Nu vă este îngăduit să primiţi femei ca moştenire, împotriva voinţei lor. Nici să le siliţi să vă înapoieze o parte din ceea ce le-aţi dat, doar dacă nu au preacurvit. Purtaţi-vă cu ele cuviincios! Dacă le urâţi..., însă cum puteţi urî ceva în care Dumnezeu a pus atâta bine?

20. Dacă vreţi să schimbaţi o soţie pe alta, şi i-aţi dat deja un talant uneia dintre ele, nu-l mai luaţi înapoi. A-l lua înapoi este o josnicie şi-un păcat vădit.

21. Şi cum l-aţi lua, atunci când v-aţi legat unul de celălalt şi femeile voastre au primit de la voi un legământ greu?

22. Nu vă căsătoriţi cu femeile pe care taţii voştri le-au avut de soţii, în afară de ceea ce a fost înainte, căci cu adevărat aceasta este o faptă neruşinată şi silnică, un drum rău ales.

23. Vă sunt oprite vouă: mamele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mătuşile din partea tatălui, mătuşile din partea mamei, fiicele fraţilor voştri, fiicele surorilor voastre, mamele voastre care v-au alăptat, surorile voastre de lapte, mamele femeilor voastre, fiicele voastre vitrege aflate sub oblăduirea voastră, cele născute din femeile voastre cu care aţi fost căsătoriţi cândva — dacă nu aţi apucat însă să intraţi la ele nici o vină nu va fi asupra voastră — soţiile fiilor voştri, zămisliţi din coapsa voastră. Vă este oprit să vă căsătoriţi cu două surori, în afară de ceea ce a fost înainte. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

24. După cum vă sunt oprite femeile măritate, afară de cele pe care le stăpâneşte dreapta voastră. Aşa vă este scris vouă de la Dumnezeu. Afară de acestea, vă este îngăduit să vă folosiţi averile pentru a vă căsători cu celelalte şi nu pentru a vă desfrâna. Daţi-le femeilor cu care v-aţi desfătat răsplata, căci aceasta este o datorie. Nici o greşeală nu va fi asupra voastră pentru ceea ce aţi căzut împreună la învoială, păzind ceea ce era poruncit. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

25. Cel dintre voi ce nu are putinţa să se căsătorească cu femei credincioase, libere, va lua din cele stăpânite de dreapta voastră. Unul, Dumnezeu cunoaşte credinţa voastră şi voi unii din alţii sunteţi coborâtori. Luaţi-le de soţii, cu îngăduinţa familiei lor. Daţi-le dota după cuviinţă! Să fie femei cinstite! Să nu-şi ia ibovnici! Dacă sunt măritate şi preacurvesc, vor avea parte doar de jumătate din osânda pe care ar avea-o femeile libere. Acestea sunt pentru cel care se teme de desfrâu. Cel mai bine este să fie răbdători. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

26. Dumnezeu vrea să vă lămurească faptele celor dinaintea voastră ca să vă călăuzească şi să vă ierte vouă. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

27. Dumnezeu vrea să se întoarcă către voi, iar cei care îşi urmează poftele vor să vă prăvălească în adâncuri.

28. Dumnezeu vrea să vă uşureze vouă poverile, căci omul a fost creat slab.

29. O, voi cei ce credeţi! Nu vă mâncaţi fără noimă averile unii altora, ci numai printr-un negoţ asupra căruia v-aţi învoit. Nu vă ucideţi între voi! Dumnezeu este Milostiv cu voi.

30. Curând îl vom arunca în Foc pe cel care face acestea duşmănos şi nedrept, căci aceasta este lesne lui Dumnezeu!

31. Dacă vă feriţi de păcatele grele care vă sunt oprite, Noi vom şterge relele voastre şi cu cinste vă vom lăsa să intraţi în Rai.

32. Nu râvniţi la darurile hărăzite de Dumnezeu unora dintre voi mai mult decât altora: bărbaţii au o parte din ceea ce şi-au agonisit. Şi femeile au o parte din ceea ce şi-au agonisit. Cereţi de la Dumnezeu să vă dăruiască din harul Său. Dumnezeu este Atotcunoscător.

33. Noi tuturor am hotărât moştenitori pentru ceea ce au lăsat: părinţii, rudele şi pe cei cu care sunteţi legaţi printr-un legământ. Daţi-le partea lor! Dumnezeu este Martor tuturor.

34. Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare.

35. Dacă vă este teamă de despărţirea a doi soţi, luaţi un judecător din familia soţului şi altul din familia soţiei. Dumnezeu va hotărî înţelegerea între ei, dacă vor voi să se împace. Dumnezeu este Ştiutor, Cunoscător.

36. Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Nu-i alăturaţi nimic! Fiţi buni cu părinţii voştri, cu rudele voastre, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul care vă este apropiat şi cu cel care vă este străin, cu prietenul cel aproape de voi, cu drumeţul şi cu robii voştri. Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel care este trufaş, plin de el,

37. nici pe zgârciţii care poruncesc oamenilor zgârcenie, nici pe cei care ascund ceea ce Dumnezeu le-a dăruit din harul Său. Noi am pregătit o umilitoare osândă tăgăduitorilor!

38. nici pe cei care îşi împart bunurile în milostenii ca să fie văzuţi de oameni, nici pe cei care nu cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, nici pe cei ce şi l-au făcut tovarăş pe Diavol. Cumplit tovarăş!

39. Ce le-ar fi fost, de-ar fi crezut în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi şi dacă ar fi dat milostenie din ceea ce Dumnezeu le-a dăruit? Dumnezeu asupra lor este Ştiutor!

40. Dumnezeu nu va nedreptăţi pe nimeni nici cât greutatea unui grăunte. O faptă bună, El o va socoti îndoit şi va dărui pentru ea o mare răsplată.

41. Ce vor face atunci când vom aduce câte un martor din fiece adunare şi când vom aduce martor asupra lor?

42. Cei care vor fi tăgăduit, cei care nu vor fi dat ascultare trimisului, ar dori ca în Ziua aceea pământul să-i înghită. Nu-i vor putea ascunde nimic lui Dumnezeu.

43. O, voi cei ce credeţi! Nu vă apropiaţi de rugăciune, atâta vreme cât sunteţi beţi — aşteptaţi să ştiţi ce spuneţi, ori întinaţi — dacă nu sunteţi în călătorie — aşteptaţi să vă spălaţi. Dacă sunteţi bolnavi, dacă sunteţi în călătorie, dacă unul din voi se întoarce de la locul tăinuit, dacă aţi atins femeile şi dacă nu veţi găsi apă, atunci luaţi nisip curat şi frecaţi-vă faţa şi mâinile. Dumnezeu este Îngăduitor, Iertător.

44. Nu i-ai văzut pe cei cărora o parte din Carte le-a fost dăruită? Ei cumpără rătăcirea şi vor ca şi voi să rătăciţi drumul.

45. Dumnezeu îi ştie prea bine pe vrăjmaşii voştri. Dumnezeu este de ajuns ca Proteguitor. Dumnezeu este de ajuns ca Oblăduitor.

46. Unii evrei răstoarnă Cuvintele de la locul lor: “Am auzit şi ne-am răzvrătit!”, “Auzi fără să asculţi!”, “Ai grijă de noi!.” Şi îşi răsucesc limbile lovind Legea. Dacă ar fi spus însă: “Am auzit şi ne-am supus!”, “Ascultă!”, “Priveşte-ne!” Aceasta ar fi fost mai bun şi mai drept pentru ei. Dumnezeu i-a blestemat pentru tăgada lor. Ei nu cred, în afara puţinora dintre ei.

47. O, voi celor care vi s-a dat Cartea! Credeţi în ceea ce Noi am pogorât, întărind ceea ce aveaţi deja, înainte ca să vă ştergem chipurile, sucindu-vi-le la spate ori să le blestemăm precum i-am blestemat pe oamenii Sabbatului. Porunca lui Dumnezeu este împlinită!

48. Dumnezeu nu iartă să-i fie alăturaţi alţii, însă El iartă cui voieşte păcate mai puţin grele decât acesta. Cel care Îi alătură lui Dumnezeu pe alţii, săvârşeşte un păcat cumplit.

49. Nu i-ai văzut pe cei care se ţin pe ei înşişi de curaţi? Dumnezeu dă curăţenie cui voieşte, iar ei nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un fitil (de opaiţ).

50. Vezi cum născocesc minciuni asupra lui Dumnezeu: în aceasta este un păcat vădit!

51. Nu i-ai văzut pe cei cărora o parte din Carte le-a fost dăruită? Ei cred în Jibt şi în Taghut şi spun despre cei care tăgăduiesc: “Ei sunt mai călăuziţi decât cei care cred.”

52. Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu îi blestemă. Pentru cel blestemat de Dumnezeu nu vei afla ajutor!

53. Cum să aibă parte din împărăţie, dacă nu dau oamenilor nici măcar o pieliţă de curmală

54. ori îi vor pizmui pe oameni pentru ceea ce Dumnezeu le-a dat din harul Său? Noi i-am dat neamului lui Abraham Cartea şi înţelepciunea. Noi le-am dăruit astfel o mare împărăţie.

55. Unii dintre ei cred în El, alţii Îi întorc spatele. Gheena le va fi de ajuns ca rug încins.

56. Pe cei care tăgăduiesc semnele Noastre îi vom arunca în Foc. De fiece dată când pielea li se va scoroji, le vom da alta ca ei să guste osânda de-a pururi. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

57. Noi îi vom băga pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune în Grădinile pe sub care curg râuri, unde vor veşnici şi unde vor avea soţii neprihănite. Acolo îi vom aşeza la umbră deasă.

58. Dumnezeu vă porunceşte să înapoiaţi ceea ce vi s-a dat în păstrare şi să judecaţi după dreptate când judecaţi între oameni. Dumnezeu vă îndrumă numai spre bine. Dumnezeu este Auzitor, Văzător.

59. O, voi cei ce credeţi! Daţi ascultare lui Dumnezeu! Daţi ascultare trimisului şi celor, dintre voi, ce au porunca! Dacă vă certaţi asupra unui lucru, atunci aduceţi-l înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi! Aşa este bine, căci aceasta este cea mai bună rânduială.

60. Nu i-ai văzut pe cei care pretind că ei cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta? Ei vor să rămână sub judecata lui Taghut, chiar dacă li s-a poruncit să-l tăgăduiască. Diavolul vrea să-i arunce într-o adâncă rătăcire.

61. Când li se spune: “Veniţi la ceea ce Dumnezeu a pogorât! Veniţi la trimis!” Tu îi vezi atunci pe cei făţarnici întorcându-ţi spatele şi îndepărtându-se.

62. Cum va fi când o năpastă îi va lovi pentru ceea ce mâinile lor au făcut? Atunci vor veni la tine şi se vor jura pe Dumnezeu: “Noi nu vrem decât binele şi împăcarea!”

63. Dumnezeu ştie ceea ce este în inimile lor. Îndepărtează-te de ei! Predică-le, spunând sufletelor lor vorbe pătrunzătoare.

64. Noi nu trimitem un trimis decât ca să i se dea ascultare, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Dacă cei care s-au nedreptăţit pe ei înşişi vin la tine cerând iertare lui Dumnezeu şi dacă trimisul cere iertare pentru ei, atunci Îl vor afla pe Dumnezeu De-căinţă-primitor, Milostiv.

65. Nu! Pe Domnul tău! Ei nu cred atâta vreme cât nu te-au luat judecător pentru gâlcevile lor. Ei nu vor mai afla în ei putinţa de a scăpa de ceea ce tu vei fi hotărât şi se vor supune pe de-a-ntregul.

66. Dacă le-am fi scris: “Omorâţi-vă!” ori “Ieşiţi din casele voastre!” Nu ar fi făcut-o decât puţini dintre ei. Ar fi mult mai bine pentru ei şi mult mai de folos pentru întărirea lor să facă ceea ce li se predică.

67. Noi le-am da atunci o mare răsplată,

68. şi i-am călăuzi pe o dreaptă cale.

69. Cei care dau ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său vor fi împreună cu cei pe care Dumnezeu i-a copleşit cu harul Său, cu profeţii, drepţii, martirii şi virtuoşii. Frumoasă este tovărăşia acestora!

70. Acesta este harul lui Dumnezeu! Dumnezeu este îndeajuns de Ştiutor!

71. O, voi cei ce credeţi! Băgaţi de seamă! Apoi plecaţi la luptă în cete ori toţi deodată!

72. Câte unul dintre voi tărăgănează. Când o nenorocire vă loveşte, el spune: “Dumnezeu m-a copleşit cu harul Său, pentru că nu am fost printre cei care au făcut mărturisirea!”

73. Dacă Dumnezeu vă dă însă înlesniri, el spune ca şi cum nici o prietenie n-ar fi între voi şi el : “O, de-aş fi fost cu ei, aş fi căpătat un mare câştig!”

74. Să lupte pentru calea lui Dumnezeu cei care îşi vând Viaţa de Acum pe Viaţa de Apoi! Celui care luptă pentru calea lui Dumnezeu, fie că va fi ucis, fie că va fi biruitor, îi vom da o mare răsplată.

75. De ce nu luptaţi pentru calea lui Dumnezeu de vreme ce cei slabi dintre bărbaţi, femeile şi copiii spun: “Domnul nostru! Scoate-ne din această cetate cu locuitori nedrepţi. Dă-ne nouă un oblăduitor de la Tine! Dă-ne nouă un ajutor de la Tine!”

76. Credincioşii luptă pentru calea lui Dumnezeu, tăgăduitorii luptă pentru calea lui Taghut. Luptaţi-vă cu prietenii Diavolului, căci capcanele Diavolului sunt slabe.

77. Nu i-ai văzut pe cei cărora li s-a spus: “Jos mâinile! Săvârşiţi-vă rugăciunea! Daţi milostenie!” Când lupta le stă scrisă, unii se tem de oameni ca de Dumnezeu ori chiar şi mai tare. Ei spun: “Domnul nostru! De ce ne-ai scris nouă lupta? De ce nu ai lăsat-o mai târziu pentru alt soroc? Spune-le: “Puţină este bucuria Vieţii de Acum, Viaţa de Apoi este mai bună pentru cel care se teme de Dumnezeu. Nu veţi fi nedreptăţiţi nici cât un fitil (de opaiţ).”

78. Oriunde aţi fi, moartea vă va lovi, chiar de vă veţi închide în turnuri întărite. Dacă li se întâmplă un lucru bun, ei spun: “Acesta este de la Dumnezeu!” Dacă li se întâmplă un lucru rău, ei spun: “Acesta este de la tine!” Spune: “Totul este de la Dumnezeu!” Ce are poporul acesta de nici măcar o vorbă nu poate înţelege?

79. Orice bine care ţi se întâmplă vine de la Dumnezeu, orice rău care te loveşte vine de la tine însuţi. Noi te-am trimis oamenilor ca trimis şi Dumnezeu este de ajuns ca Martor!

80. Cei care dau ascultare trimisului, dau ascultare lui Dumnezeu, iar pe cei care întorc spatele, lasă-i, căci nu te-am trimis paznic asupra lor!

81. Ei spun: “Noi dăm ascultare!” După ce au ieşit însă de la tine, unii dintre ei ţin sfaturi noaptea, departe de cele spuse de tine. Dumnezeu scrie toate sfaturile lor în noapte. Îndepărtează-te de ei! Încredinţează-te lui Dumnezeu! Dumnezeu este de ajuns ca Apărător!

82. Ei nu chibzuiesc asupra Coranului? Dacă ar fi venit de la altul decât Dumnezeu, ar fi aflat în el multe nepotriviri.

83. Dacă o poruncă le vine, fie de linişte, fie de teamă, ei o răspândesc în jurul lor. Dacă însă ar împărtăşi-o trimisului şi celor, dintre ei, ce au porunca pentru a le cere părerea, ar pricepe-o de la ei. Dacă harul şi milostivenia lui Dumnezeu n-ar fi fost asupra voastră, l-aţi fi urmat pe Diavol, în afara puţinora dintre voi.

84. Luptă pentru calea lui Dumnezeu! Tu nu eşti răspunzător decât de tine însuţi. Îndeamnă-i pe credincioşi! Dumnezeu va opri, poate, urgia celor care tăgăduiesc. Dumnezeu este mult mai de temut în urgie, mult mai de temut în pedeapsă!

85. Cel care mijloceşte întru bine, va avea o parte din el, iar cel care mijloceşte întru rău, va purta întreaga povară. Dumnezeu este Martor asupra tuturor!

86. Când sunteţi salutaţi, daţi un salut şi mai bun, ori cel puţin, răspundeţi. Dumnezeu asupra tuturor este socotitor.

87. Dumnezeu! Nu este dumnezeu afară de El! El vă va aduna, fără putinţă de îndoială, în Ziua Învierii. Cine este mai drept decât Dumnezeu la vorbă?

88. De ce v-aţi dezbinat din princina făţarnicilor? Dumnezeu i-a dat înapoi pentru ceea ce au agonisit. Aţi vrea să-l călăuziţi pe cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte? Nu veţi afla nici o călăuză pentru cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte.

89. Lor le-ar plăcea să vă vadă tăgăduitori, precum sunt ei înşişi, şi astfel să fiţi asemenea lor! Nu vă luaţi nici un prieten dintre ei până nu vor pribegi pe calea lui Dumnezeu. Dacă întorc însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi afla. Nu vă luaţi nici oblăduitor, nici ajutor dintre ei,

90. în afară de cei aliaţi cu un popor cu care voi aţi încheiat un legământ, ori a celor care vin la voi cu inima strânsă de-a lupta cu voi, ori de a lupta cu poporul lor. Dacă Dumnezeu ar fi vrut, le-ar fi dat putere asupra voastră, iar ei v-ar fi biruit. Dacă se ţin deoparte, dacă nu mai luptă cu voi, dacă vă îmbie la pace, Dumnezeu nu vă mai dă atunci nici o princină asupra lor.

91. Veţi afla alţi oameni care doresc pace între voi şi poporul lor. De fiece dată când sunt împinşi la neascultare, să fie zdrobiţi. Dacă nu se vor îndepărta de voi, dacă nu vă îmbie la pace, dacă nu-şi lasă mâinile în jos, prindeţi-i, omorâţi-i, oriunde-i veţi afla. Noi vă dăm împuternicire desluşită asupra lor!

92. Nu se cade unui credincios să ucidă un alt credincios, doar din greşeală. Cel care a ucis un credincios din greşeală, va slobozi un rob credincios şi va plăti preţul sângelui familiei celui mort, însă aceasta să nu-l dea apoi ca milostenie. Dacă credinciosul ucis era dintr-o tabără duşmană, ucigaşul va slobozi un rob credincios. Dacă era dintr-o tabără cu care aţi făcut un legământ, atunci ucigaşul va plăti preţul sângelui familiei celui mort şi va slobozi un rob credincios. Cel care nu are putinţa aceasta, va posti două luni neîntrerupte, ca semn al căinţei cerute de către Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

93. Cel care, voit, ucide un credincios va avea Gheena ca răsplată, unde va veşnici. Asupra lui vor cădea mânia şi blestemul lui Dumnezeu care îi va pregăti o mare osândă.

94. O, voi cei ce credeţi! Fiţi cu mintea limpede când porniţi pe calea lui Dumnezeu! Nu spuneţi celui care vă îmbie la pace: “Eşti necredincios!”, căci altminterea nu căutaţi decât bucuriile Vieţii de Acum, însă prăzile sunt mult mai îmbelşugate la Dumnezeu. Aşa vă purtaţi odinioară, însă acum Dumnezeu v-a dăruit din harul Său. Fiţi cu mintea limpede, căci Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi!

95. Credincioşii care se feresc să lupte — în afară de cei oropsiţi — şi cei care luptă pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile şi făpturile lor nu sunt deopotrivă. Dumnezeu le dă întâietate celor care luptă cu bunurile şi făpturile lor asupra celor care se feresc să lupte. Dumnezeu a făgăduit tuturor bunătăţi, însă Dumnezeu le dă întâietate luptătorilor faţă de cei care stau degeaba şi lor va da o mare răsplată.

96. El îi ridică, la El, cu multe trepte dăruindu-le iertare şi milostenie. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

97. În clipa când îi iau, îngerii spun celor care s-au nedreptăţit pe ei înşişi: “Cum aţi fost?” Ei vor spune: “Am fost neputincioşi pe pământ.” Îngerii vor spune: “Pământul lui Dumnezeu nu este atât de larg încât să vă îngăduie să plecaţi oriunde?” Aceştia sunt cei care vor avea Gheena liman! Rea devenire!

98. Aceasta, în afară de cei neputincioşi dintre bărbaţi, femei şi copii, care neputând să întreprindă nimic, nu sunt călăuziţi pe calea cea dreaptă.

99. Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu i-ar putea îngădui. Dumnezeu este Îngăduitor, Iertător.

100. Cei care s-au pribegit pe calea lui Dumnezeu vor afla pe pământ multe adăposturi şi mult loc. Răsplata celui ce iese din casă să plece în pribegie către Dumnezeu şi trimisul Său şi pe care moartea l-a ajuns, el este în seama lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

101. Atunci când străbateţi pământul, nu veţi săvârşi nici o greşeală dacă vă veţi scurta rugăciunile de teamă să nu vă surprindă tăgăduitorii. Tăgăduitorii sunt vrăjmaşii voştri făţişi.

102. Când te afli cu credincioşii şi îndrumi rugăciunea, unii se vor ruga în picioare cu tine, iar alţii vor fi la arme. Când cei care se roagă se vor prosterna, alţii trebuie să stea în picioare în spatele vostru. Ceilalţi ce încă nu s-au rugat, vor veni apoi să se roage cu tine, iar primii vor sta de pază la arme. Tăgăduitorii ar vrea să vă vadă neglijându-vă armele şi poverile ca să vă răpună cu o singură lovitură. Nu vi se va face nici o vină, dacă stânjeniţi de ploaie ori bolnavi fiind, veţi lăsa armele jos, însă fiţi cu băgare de seamă! Dumnezeu a pregătit tăgăduitorilor o osândă umilitoare!

103. Mai gândiţi-vă la Dumnezeu, stând în picioare, jos ori culcaţi după ce vă veţi fi săvârşit rugăciunea. Săvârşiţi-vă rugăciunea când vă aflaţi în tihnă. Rugăciunea este scrisă credincioşilor la sorocuri cunoscute.

104. Nu vă osteniţi să-i urmăriţi pe aceşti oameni. Dacă voi suferiţi şi ei suferă asemenea vouă, numai că voi nădăjduiţi de la Dumnezeu ceea ce ei nu nădăjduiesc. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

105. Noi am pogorât asupra ta Cartea întru Adevăr ca tu să judeci între oameni aşa cum îţi arată Dumnezeu. Nu fi apărătorul trădătorilor!

106. Cere iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

107. Nu vorbiţi în apărarea celor care se trădează pe ei înşişi. Dumnezeu nu-l iubeşte pe trădătorul păcătos.

108. Ei caută să se ascundă de oameni, însă nu se pot ascunde de Dumnezeu. Dumnezeu este lângă ei când noaptea ţin sfaturi ce nu-i sunt plăcute lui Dumnezeu a cărui ştiinţă se întinde asupra a tot ceea ce ei fac.

109. În Viaţa de Acum aţi vorbit în apărarea lor. Cine însă le va lua apărarea înaintea lui Dumnezeu în Ziua Învierii? Cine va fi ajutorul lor?

110. Cine face un rău ori se nedreptăţeşte pe sine însuşi şi apoi cere iertare lui Dumnezeu, îl va afla pe Dumnezeu Iertător, Milostiv.

111. Cine săvârşeşte un păcat îl săvârşeşte împotriva sa. Dumnezeu este Ştiutor, Drept.

112. Cine săvârşeşte o greşeală ori un păcat apoi le aruncă în cârca unui nevinovat se împovărează cu o mârşăvie şi un păcat vădit.

113. Fără harul lui Dumnezeu şi milostivenia Sa asupra ta, unii oameni ar fi vrut să te rătăcească, însă nu s-au rătăcit decât pe ei înşişi şi cu nimic nu te-au păgubit. Dumnezeu a pogorât asupra ta Cartea şi înţelepciunea. El te-a învăţat ceea ce nu ştiai. Mare este harul lui Dumnezeu asupra ta.

114. Multe din sfaturile lor nu cuprind nimic bun, afară de cuvântul celui ce porunceşte milostenia, binele ori împăcarea între oameni. Curând Noi vom dărui o răsplată celui ce face astfel căutând mulţumirea lui Dumnezeu.

115. Noi ne vom întoarce de la cel care se rupe de trimis după ce i s-a lămurit călăuzirea şi urmează o altă cale decât cea a credincioşilor, precum şi el s-a întors de la Noi şi îl vom arunca în Gheena! Rea devenire!

116. Dumnezeu nu iartă să i se facă alăturare. El iartă cui voieşte păcate mai puţin grele decât acesta, însă cel care-i alătură Lui pe alţii se află într-o adâncă rătăcire.

117. Acela nu cheamă în locul Lui decât nişte muieri! El nu cheamă decât un diavol răzvrătit.

118. Blestemat fie de Dumnezeu! El spuse: “Eu îi voi lua pe unii dintre robii Tăi,

119. îi voi rătăci şi le voi stârni poftele cele rele. Le voi da o poruncă şi ei vor tăia urechile dobitoacelor. Le voi da o poruncă şi ei vor întoarce pe dos creaţia lui Dumnezeu.” Cel care îl ia pe diavol stăpân, în locul lui Dumnezeu, va fi pierdut, fără de nădejde.

120. El le făgăduieşte şi le stârneşte pofte rele. Ceea ce le făgăduieşte Diavolul este doar amăgire.

121. Aceştia vor avea Gheena drept liman de unde nu vor afla nici o putinţă de scăpare!

122. Noi îi vom băga pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune în Grădini pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. Cine este mai drept decât Dumnezeu la vorbă?

123. Nu este nici după poftele voastre şi nici după poftele oamenilor Cărţii. Oricine face rău va fi răsplătit ca atare. El nu va afla, afară de Dumnezeu, nici oblăduitor, nici ajutor.

124. Cine săvârşeşte fapte bune, fie bărbat, fie femeie, şi este credincios, va intra în Rai şi nu va fi nedreptăţit nici cât o pieliţă de curmală.

125. Cine are credinţă mai frumoasă decât cel care se supune lui Dumnezeu, care face binele, care urmează Legea lui Abraham, cel drept credincios? Dumnezeu l-a luat pe Abraham prieten!

126. Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Ştiinţa lui Dumnezeu se întinde asupra tuturor.

127. Ei îţi cer lămuriri despre femei. Spune-le: “Dumnezeu vă lămureşte asupra lor, după cum v-a fost citit din Carte despre orfanele cărora nu le-aţi dat ceea ce le-a fost scris, şi pe care voiaţi să le luaţi de soţii şi, de asemenea, despre băieţii încă mici.” Voi trebuie să fiţi drepţi cu orfanii, căci Dumnezeu cunoaşte binele pe care-l faceţi.

128. Când o femeie se teme de părăsirea ori nepăsarea soţului său, nu i se face nici o vină, dacă ei se vor împăca, căci împăcarea este un lucru bun. Oamenii sunt mânaţi de zgârcenie. Dacă faceţi binele şi dacă vă temeţi de Dumnezeu, să ştiţi că Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.

129. Voi nu veţi putea fi întru totul drepţi cu fiecare dintre femeile voastre, chiar dacă ţineţi morţiş. Nu fiţi prea părtinitori, lăsând-o pe vreuna dintre ele de izbelişte. Dacă vă împăcaţi şi vă temeţi de Dumnezeu, să ştiţi că El este Iertător, Milostiv.

130. Dacă soţii se despart, Dumnezeu îi va îmbogăţi pe fiecare din preaplinul Său. Dumnezeu este Cuprinzător, Înţelept.

131. Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Noi le-am poruncit celor care li s-a dat Cartea înaintea voastră, precum şi vouă înşivă: “Temeţi-vă de Dumnezeu!” Dacă sunteţi însă tăgăduitori...Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Bogat, Lăudat!

132. Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pamânt. Dumnezeu îşi ajunge sieşi ca apărător!

133. Voi, oameni! El vă poate lua, de va voi, şi alţi oameni va pune în locul vostru. Dumnezeu are puterea să o facă!

134. Cel care vrea răsplata Vieţii de Acum..., ei bine, răsplata Vieţii de Acum şi cea a Vieţii de Apoi, numai la Dumnezeu se află. Dumnezeu este Auzitor, Văzător.

135. O, voi cei ce credeţi! Fiţi întotdeauna drepţi, mărturisind drept înaintea lui Dumnezeu chiar şi asupra voastră, a părinţilor voştri, a rudelor voastre, fie că este vorba de un bogat ori de un sărac, căci Dumnezeu este înaintea tuturor. Nu urmaţi poftei, păgubind dreptatea, căci dacă o întortocheaţi ori o întoarceţi pe dos, să ştiţi că Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.

136. O, voi cei ce credeţi! Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său, în Cartea care a fost pogorâtă asupra trimisului Său şi în Cartea care a fost pogorâtă mai înainte. Cine îi tăgăduieşte pe Dumnezeu, pe îngerii Săi, pe scripturile Sale, pe trimişii Săi şi Ziua de Apoi se află într-o adâncă rătăcire.

137. Pe cei care au crezut şi apoi au tăgăduit, apoi, ba au crezut, ba au tăgăduit, iar apoi au sporit în tăgadă, Dumnezeu nu-i va ierta şi El nu-i va călăuzi pe nici o cale.

138. Vesteşte-le făţarnicilor că vor avea parte de o dureroasă osândă.

139. Oare cei care îşi iau drept oblăduitori tăgăduitori în locul credincioşilor caută la ei puterea? Puterea, întru totul, este a lui Dumnezeu.

140. El v-a pogorât vouă în Carte: “Când ascultaţi versetele lui Dumnezeu şi sunt tăgăduite şi batjocorite de unii, nu staţi cu ei dacă nu schimbă vorba, căci altfel veţi fi asemenea lor.” Dumnezeu îi va strânge laolaltă în Gheena pe făţarnici şi pe tăgăduitori.

141. Ei vă pândesc şi când aveţi vreo biruinţă de la Dumnezeu, ei spun: “Nu suntem noi oare cu voi?” Dacă tăgăduitorii au noroc, ei spun: “Nu noi vi l-am adus? Şi nu suntem noi cei care vă apără de credincioşi?” Dumnezeu va judeca între ei în Ziua Învierii. Dumnezeu nu le va da cale tăgăduitorilor asupra credincioşilor!

142. Făţarnicii caută să-l înşele pe Dumnezeu, însă El îi înşeală pe ei. Când se ridică pentru rugăciune, se ridică alene ca să fie văzuţi de oameni şi chibzuiesc doar puţin la Dumnezeu.

143. Şovăind între aceasta şi aceea, ei nu-i urmează nici pe unii, nici pe alţii. Şi tu nu vei afla cale pentru cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte.

144. O, voi cei ce credeţi! Nu vă luaţi oblăduitori tăgăduitori în locul credincioşilor. Chiar vreţi să-i daţi lui Dumnezeu o împuternicire desluşită asupra voastră?”

145. Făţarnicii vor fi aruncaţi în fundul Gropii cu jar şi tu nu vei afla ajutor pentru ei,

146. ci doar pentru cei care s-au căit, cei care s-au îndreptat, cei care s-au pus sub oblăduirea lui Dumnezeu, cei curaţi în credinţa faţă de Dumnezeu. Aceştia vor fi alături de credincioşi. Curând Dumnezeu va dărui credincioşilor o mare răsplată.

147. De ce v-ar osândi Dumnezeu, dacă aţi mulţumi şi dacă aţi crede? Dumnezeu este Mulţumitor, Ştiutor.

148. Lui Dumnezeu nu-i place să spuneţi în gura mare vorbe rele, afară de cel care a fost nedreptăţit. Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.

149. Dacă arătaţi un bine ori îl ascundeţi, ori dacă iertaţi un rău, să ştiţi că Dumnezeu este Îngăduitor, Puternic.

150. Cei care îi tăgăduiesc pe Dumnezeu şi pe trimisul Său, cei care vor să vadă deosebiri între Dumnezeu şi trimişii Săi spunând: “Noi credem în unii, însă nu credem în ceilalţi”, şi vor să urmeze o cale de mijloc,

151. aceştia sunt tăgăduitori şi Noi le-am pregătit tăgăduitorilor o umilitoare osândă.

152. Dumnezeu îi va răsplăti pe cei care cred în El şi în trimişii Săi fără să facă vreo deosebire între ei. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

153. Oamenii Cărţii îţi cer să pogori din cer o Carte asupra lor. Ei i-au cerut lui Moise mult mai mult când i-au spus: “Arată-ni-L aievea pe Dumnezeu.” Atunci i-a lovit trăsnetul, pentru tăgada lor. Ei au dat întâietate viţelului pe când dovezi vădite le veniseră deja. Noi le-am iertat lor însă, iar lui Moise i-am dat o împuternicire desluşită.

154. Noi am ridicat Muntele deasupra lor când am încheiat legământ cu ei. Le-am spus: “Intraţi pe poartă şi prosternaţi-vă!” Le-am spus: “Nu încălcaţi legea Sabbatului!” Şi am încheiat cu ei un legământ puternic.

155. Noi i-am pedepsit căci au rupt legământul, căci au tăgăduit semnele lui Dumnezeu, căci, pe nedrept, i-au ucis pe profeţi, căci au spus: “Inimile noastre sunt netăiate împrejur.” Dimpotrivă, Dumnezeu le-a pecetluit inimile pentru tăgada lor, căci ei nu cred, în afara puţinora dintre ei.

156. Noi i-am pedepsit, căci au tăgăduit şi o mare mârşăvie au spus despre Maria,

157. după cum au mai spus: “Da, noi l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.” Ei însă nici nu l-au ucis, nici nu l-au răstignit, ci numai li s-a părut aşa. Cei care nu se înţeleg asupra lui sunt în îndoială, căci ei nu au nici o ştiinţă anume şi nu urmează decât o nălucire, fiindcă ei de bună seamă nu l-au ucis,

158. ci Dumnezeu l-a înălţat la El, căci Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

159. Dintre oamenii Cărţii, nimeni nu a crezut în el înaintea morţii sale, iar el va fi martor asupra lor în Ziua Învierii.

160. Noi le-am oprit Evreilor multe bunuri ce odinioară le erau îngăduite din pricina nedreptăţii lor şi a îndepărtării de la calea lui Dumnezeu,

161. pentru că au luat camăta ce le-a fost oprită, pentru că pe nedrept au mâncat bunurile oamenilor. Celor tăgăduitori dintre ei le-am pregătit o dureroasă osândă.

162. Acelora dintre ei care s-au adâncit însă în Cunoaştere, credincioşii care cred în ceea ce a fost pogorât asupra ta şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta, cei care îşi săvârşesc rugăciunea, cei care dau milostenie, cei care cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, aceştia sunt cei cărora le vom dărui curând o mare răsplată.

163. Noi ţi-am dezvăluit ţie, precum le-am dezvăluit şi lui Noe şi profeţilor de după el. Noi le-am dezvăluit lui Abraham, lui Ismail, lui Isac, lui Iacob, triburilor, lui Iisus, lui Iov, lui Iona, lui Aaron, lui Solomon. Noi i-am dăruit lui David Psalmii.

164. Noi le-am dezvăluit profeţilor a căror istorie ţi-am povestit-o şi profeţilor a căror istorie nu ţi-am povestit-o. Cu adevărat Dumnezeu a vorbit lui Moise.

165. Noi le-am dezvăluit profeţilor să vestească şi să predice că, după venirea profeţilor, oamenii nu mai au nici o pricină să se împotrivească lui Dumnezeu.

166. Dumnezeu mărturiseşte că El a pogorât cu ştiinţa Sa ceea ce a fost pogorât asupra ta. Şi îngerii mărturisesc, însă Dumnezeu este de ajuns ca Martor.

167. Cei care tăgăduiesc şi îi abat pe oameni de la calea lui Dumnezeu se află într-o adâncă rătăcire.

168. Celor care tăgăduiesc însă şi nedreptăţesc, Dumnezeu nu le va ierta şi nici nu-i va călăuzi pe vreun drum,

169. în afară de drumul Gheenei, unde vor veşnici, căci aceasta Îi este lesne lui Dumnezeu.

170. O, voi oameni! Trimisul v-a adus Adevărul de la Domnul vostru: credeţi, căci aşa este bine pentru voi. Dacă veţi tăgădui... Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

171. O, oameni ai Cărţii! Nu întreceţi măsura în credinţa voastră! Nu spuneţi despre Dumnezeu decât Adevărul! Da, Cristos! Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, Cuvântul Lui pe care l-a aruncat Mariei, un Duh de la El. Credeţi în Dumnezeu şi în trimişii Săi! Nu mai spuneţi: “Trei!” sfârşiţi cu aceasta, căci va fi mai bine pentru voi. Unul este Dumnezeu! Mărire Lui! Cum ar avea un fiu? Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu îşi este sieşi de ajuns ca apărător!

172. Cristos nu a găsit nevrednic de el să-i fie lui Dumnezeu rob şi nici îngerii care sunt aproape de Dumnezeu. Curând Dumnezeu îi va strânge înaintea Lui pe cei care nu vor să I se închine, pe cei care sunt prea plini de trufie.

173. Celor care au crezut şi au făcut fapte bune, El le va da răsplata, dăruindu-le, pe deasupra, din harul Său, iar pe cei care s-au lepădat de El şi pe cei care au fost trufaşi îi va osândi la o dureroasă osândă. Ei nu vor afla, în afară de Dumnezeu, nici oblăduitor, nici ajutor.

174. Oameni! O dovadă vădită v-a venit deja de la Domnul vostru, căci Noi am pogorât asupra voastră o lumină strălucitoare.

175. Dumnezeu îşi va pogorî milostivenia şi harul asupra celor care au crezut în El şi se vor afla sub oblăduirea Lui. El îi va călăuzi pe o cale dreaptă.

176. Ei îţi vor cere sfatul. Spune: “Dumnezeu vă sfătuieşte asupra moştenirii: Dacă un bărbat moare fără să lase în urma sa copii, ci numai o soră, jumătate din moştenire va fi a acesteia. Un bărbat moşteneşte de la sora sa totul, dacă aceasta nu a avut copii. Dacă sunt două surori, două treimi din moştenire vor fi ale lor. Dacă el lasă în urmă fraţi şi surori, fiecare bărbat primeşte cât două femei.” Dumnezeu vă învaţă ca voi să nu vă rătăciţi, căci Dumnezeu este Atotcunoscător.